16 ani în vârstă de 14 ani greșit

Însă, în cazul în care nu este posibilă menținerea minorului în sânul familiei sau atunci când nu se îndeplinesc obligațiile de la art. Dat fiind faptul că procedura se desfășoară în regim de urgență termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. Abuzul sexual asupra minorilor[ modificare modificare sursă ] Formele de abuz sexual asupra copiilor includ pretinderea sau obligarea unui minor să se implice în activități sexuale indiferent de rezultatul acestora , expunerea indecentă a organelor genitale ale abuzatorului, prezentarea de materiale pornografice, contactul sexual efectiv indiferent dacă se ajunge la copulare, contactul fizic dintre abuzator și organele genitale ale copilului, privirea organelor genitale ale copilului chiar și fără contact sexual sau folosirea copiilor pentru a produce materiale pornografice.

  • Dating o femeie cu std

Autorul faptei prevăzute de legea penală trebuie să se supună sancțiunilor primite, în vederea restaurării ordinii de drept. De asemenea, în ciuda nemenționării exprese în Codul de procedură penală, scopul acestora este, pe de o parte, unul aflictiv, iar pe de altă parte, unul preventiv, încercându-se preîntâmpinarea altor fapte reprobabile.

Acest tip de răspundere nu apare doar în rândul persoanelor majore, ci poate apărea și în cadrul persoanelor fără capacitate de exercițiu deplină, deoarece legiuitorul a considerat că pot fi stabilite situații în care, chiar dacă făptuitorul nu a împlinit vârsta majoratului, acesta a acționat cu discernământ. Imaturitatea, dezvoltarea dizarmonică a personalității, comportamentul antisocial al adulților, precum și tulburările patologice de personalitate au un rol determinant în dezvoltarea delicvenței juvenile în privința minorilor.

Factorii de risc variază, tulburările de comportament izvorând fie din carența de afectivitate, fie datorită unor dereglări ale mediului familial. De asemenea, se află sub riscul comiterii de infracțiuni și minorii care experimentează eșecul școlar sau care se lasă influențați de anturajul la care aderă. Cert este că acești factori conduc la dezvoltarea unei personalități egocentrice, dar și la oarecare maturizare timpurie a minorilor, însă, care are la bază o percepție greșită a principiilor după care trebuie să se ghideze în viață.

Revistă lunară de doctrină și jurisprudență

Datorită factorilor expuși anterior, dar și datorită incapacității de a înțelege în totalitate riscurile la care se supun în momentul comiterii unei fapte reprobabile, legiuitorul, în mod corect a ales să acorde o atenție sporită, stabilind o reglementare distinctă în cauzele în care minorii sunt subiecții activi ai unei fapte condamnabile.

Legiuitorul român nu a rămas nepăsător cu privire la influența pe care o poate avea aplicarea unei pedepse asupra unui minor care a săvârșit o faptă penală, astfel că, a instituit un regim specializat de pedepse, așa-numitele măsuri educative care, în funcție de gravitate pot fi neprivative, și anume stagiu de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână sau asistarea zilnică sau privative de libertate, cum ar fi internarea într-un centru educativ sau internarea într-un centru de detenție.

Astfel cum am antamat, legiuitorul român a ales să stabilească o procedură specială în cauzele în care există suspiciunea că o persoană minoră a comis fapte reprobabile.

sun datând online datând o femeie de 47 de ani

În ceea ce privește adoptarea unei proceduri speciale în asemenea cauze, legiuitorul a avut în vedere, pe lângă prevederile din vechile coduri de procedură penală și tratatele, pactele, convențiile la care este parte, un bun exemplu fiind Convenția cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România prin Legea nr.

În cadrul Convenției se abordează, printre altele, și cazul în care minorul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, însă se insistă mai degrabă pe tratamentul sancționator și pe privarea de libertate a minorului, mai precis se are în vedere grija cu care trebuie tratați minorii, decât procedura ce trebuie urmată [3].

cariere nyc ipair dating înscrie-te

În ciuda faptului că în Codul penal se instituie răspunderea penală începând cu vârsta de 14 ani, legiuitorul a considerat oportun a opta și pentru existența unor proceduri specifice în cazul în care persoanele ce comit fapte prevăzute de legea penală sunt minori sub 14 ani.

Astfel, în cele ce urmează vom analiza atât modul în care sunt trași la răspundere minorii sub 14 care au comis fapte reprobabile, cât și cei ce au împlinit această vârstă, urmând să stabilim eficiența fiecărei proceduri, dar și modalitățile în care se pot îmbunătăți.

Minorul sub 14 ani — subiect activ al unei infracțiuni Deși legiuitorul a ales să instituie răspunderea penală a minorilor doar după împlinirea vârstei de 14 ani, nu trebuie neglijați nici minorii sub 14 ani care săvârșesc fapte reprobabile. Protecția acestora survine și datorită faptului că după vârsta de 2 ani începe să se contureze personalitatea copilului, și anume, acesta începe să perceapă și să fie atent la ceea ce se întâmplă în jurul său [4]. Sediul materiei îl reprezintă Legea nr.

Aceasta are la bază un set de principii, cum ar fi cel a nediscriminării, interesul superior al copilului, dreptul la viață, supraviețuire, dezvoltare, precum și dreptul de a-și exprima liber opiniile. Prezenta reglementare abordează și situația minorilor ce au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dar care nu au vârsta necesară pentru a răspunde din punct de vedere penal. Într-o atare situație, legiuitorul a stabilit procedura ce trebuie urmată, în ciuda vârstei fragede, deoarece dacă nu s-ar lua nicio măsură, minorul care ar începe o activitate infracțională înainte de vârsta de 14 ani și ar observa că faptele sale nu au repercusiuni în privința tragerii la răspundere, odată cu împlinirea vârstei de 14 ani nu ar înțelege de ce situația se schimbă.

De asemenea, în special în cazul copiilor ce provin din medii infracționale, dacă s-a început pe calea ilicitului și dacă activitatea infracțională a devenit un mod de viață, este destul de dificilă remodelarea, dacă nu se intervine cu celeritate, deoarece comportamentul lor ajunge să se bazeze pe principii eronate, care susțin ilegalitatea și imoralitatea.

Meniu de navigare

Tocmai din aceste considerente la art. Procedura ce trebuie urmată este diferită deoarece Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, ca un soi de organ de sesizare, dacă constată săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de un minor ce nu răspunde penal face o solicitare părinților acestuia, în vederea obținerii acordului pentru aplicarea uneia din măsurile speciale de protecție.

În caz contrar, dacă nu se obține acordul părinților se face o cerere la tribunalul de la domiciliul copilului sau la cel în a cărei circumscripții este găsit minorul — secția pentru cauze cu minori și de familie — în vederea dispunerii unei măsuri de protecție, Direcția de Asistență Socială făcând o propunere în acest sens.

Alături de acea cerere este necesară și predarea unui raport referitor la copil, care să cuprindă tipul de personalitate a acestuia, eventualele antecedente, condițiile în care a fost crescut sau orice alte date ce pot ajuta instanța în vederea formării convingerii sale cu privire la măsura ce se impune a fi luată.

Pedofilie - Wikipedia

Considerăm că textul, în mod nejustificat, a fost restrâns la acordul părinților, neținându-se seama de situațiile în care minorul are tutore, care desfășoară un rol activ în cadrul procesului penal.

În vederea stabilirii măsurii de protecție se au în vedere mai multe criterii, cum ar fi cele legate de condițiile ce au favorizat săvârșirea faptei, gradul de pericol social, mediul în care a crescut copilul sau riscul de a mai comite fapte prevăzute de legea penală, astfel cum precizează art.

Referitor la procedura urmată în instanță, aceasta cuprinde reguli speciale, regăsite în cadrul Capitolului X din Lege, care însă se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. Astfel, procedura trebuie să se desfășoare de urgență, recurgându-se la citarea reprezentantului legal al copilului și a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, prezența procurorului fiind obligatorie.

  • Arată-mi aplicațiile de dating

Dat fiind faptul că procedura se desfășoară în regim de urgență termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. Privitor la audierea făptuitorului, instanța este obligată să recurgă la audiere dacă minorul a împlinit 10 ani, aceasta având loc în camera de consiliu, în prezența unuia dintre părinți sau a unui reprezentant legal, dar și a unui psiholog, al cărui rol este de a-l pregăti anterior cu privire la modul în care va decurge ascultarea, fiind, de altfel, prezent în fiecare etapă a cercetării.

La finalul dezbaterilor sau după o amânare de cel mult 2 zile în situații deosebite, instanța va pronunța o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de la data comunicării părților implicate.

Salutăm inițiativa legiuitorului de a stabili o procedură specifică în cazul minorilor ce nu răspund penal, deoarece, în ciuda aplicării unor măsuri ce au mai degrabă rol de protecție, iar nu punitiv, se poate lesne observa grija față de minori. De asemenea, se poate observa grija legiuitorului și în materie procedurală, prin instituirea unor termene scurte, al căror rol este acela de a soluționa cu celeritate cauza, pentru a nu-și pune amprenta asupra lor o procedură îndelungată, consumatoare de efort.

ISSN 2393-3445

Privitor la măsurile de protecție, deși privesc menținerea minorului în mediul familial, cum este cazul supravegherii specializate, se impune respectarea unor obligații, cum ar fi frecventarea cursurilor școlare, urmarea unor tratamente, interzicerea de a se afla în anumite locuri. Însă, în cazul în care nu este posibilă menținerea minorului în sânul familiei sau atunci când nu se îndeplinesc obligațiile de la art. Așadar, în ciuda măsurilor de protecție instituite pentru persoanele minore sub 14 ani, numărul faptelor cu caracter penal săvârșite de aceștia este în creștere.

Din acest considerent suntem de părere că este necesară manifestarea unui rol activ al părinților sau al tutorilor. Astfel, se impune instituirea unor programe de consiliere organizate de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului, în vederea îmbunătățirii relației dintre părinte și copil, dar și a redresării comportamentului deviant al minorului. Suntem de părere că în aceste situații intervenția statului trebuie să fie complementară în educația unui copil, părinții sau tutorii fiind cei ce au obligația principală de a-i îndruma în vederea prevenirii sau a stopării comiterii unor activități cu caracter infracțional.

Minorul răspunzător penal — vârsta de la care se instituie răspunderea De departe una din cele mai dificile probleme care se ridică în domeniul politicii justiției penale privește vârsta de la care poate fi trasă la răspundere o persoană cu privire la care există indicii că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Dificultatea izvorăște din creșterea numărului de persoane care comit infracțiuni de la vârste foarte fragede, care se maturizează precoce și cu privire la care organele judiciare ar trebui să intervină. Vârsta minimă a răspunderii a oscilat de-a lungul timpului, Codul penal dinsupunând minorii rigorilor legii începând cu vârsta de 8 ani, desigur, dacă se dovedea că au avut discernământ în momentul săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.

Însă, Codul penal din a adoptat o structura tripartită, care, de altfel, se aplică și în reglementarea actuală. Așadar, conform Codului penal, minorii pot răspunde din punct de vedere penal doar începând cu vârsta de 14 ani, înainte de aceasta existând o prezumție absolută că sunt lipsiți de discernământ.

Account Options

Mai departe, între 14 și 16 ani există o prezumție relativă că aceștia sunt lipsiți de discernământ, prezumție care se poate răsturna, iar de la 16 ani minorii răspund penal potrivit legii.

Pentru a putea a avea o imagine clară asupra a ceea ce înseamnă persoană minoră va fi necesară preluarea termenului din Codul civil. Astfel, prin interpretarea per a contrario a art. De asemenea, și în cadrul primului articol din Convenția privitoare la Drepturile Copilului vârsta atingerii majoratului este neschimbată. Conform noilor modificări, făcute în în legislația românească, persoanele cu acte de pedoabuz sau pedoviol pot primi pedepse de până la 18 ani de închisoare.

Abstract The person committing acts under criminal law must be held liable if he meets the legal conditions. One of these is the age he must have at the time of the crime. The Criminal Code stipulates that minors are criminally liable from 14 years old, before that there is an absolute presumption of lack of discernment. But what if the person committing criminal acts is under 14 years old? How can the legal authorities intervene in such situations?

În legislația românească minor este orice persoană cu vârsta sub 18 ani. Major este orice persoană cu vârsta peste 18 ani.

steampunk dating site sfaturi pentru întâlnirea unui om hispanic

Totuși, în legislația românească, conform Art. Acestă normă de drept fiind considerată normă fundamentală de drept internațional și considerată universal valabilă. În România este legală căsătoria efebofilă în anumite condiții stricte și stabilite de judecători dar cu limita inferioară de vârstă de 16 ani [22] și căsătoria teleiofilă.

Căsătoria pedofilă nu este legală.